O societate modernă și civilizată are în atenție grija pentru grupurile vulnerabile. A nu pune accent pe integrarea socio-economică a grupurilor vulnerabile reprezintă un cost pentru economie și societate în ansamblul ei, atât un cost moral în lipsa solidarității, cât și unul financiar.

În lipsa sprijinului și al politicilor publice adresate integrării pe piața muncii a persoanelor vulnerabile, societatea plătește costul asistenței guvernamentale necesare pentru grupurile vulnerabile care se află în situația de a nu își permite traiul zilnic. Astfel, costul asociat sărăciei și excluziunii sociale revine societății întregi prin cheltuieli guvernamentale precum șomaj, ajutor social, alocații, etc.

Limitările și eșecul statului de a aborda paradigma dominantă a protecției sociale și a protecției mediului impun nevoia pentru moduri inovative de a reduce costurile aferente excluziunii sociale și sărăciei structurale.

Economia socială contribuie la îmbunătățirea incluziunii sociale

Piața forței de muncă este imperfectă și este caracterizată de diverse deficiențe, în special prin excluderea unor segmente de populație specifice. Șomajul este cea mai bine cunoscută formă de excluziune pe piața forței de muncă și este definit de faptul că o parte a populației este în căutarea unui loc de muncă. Altfel spus, o parte din populație este neocupată și nu prestează muncă. Cel puțin nu muncă documentată.

Intervenția unică a statului în menținerea echilibrului socio-economic, precum și în protecția mediului este insuficientă. Disparitățile socio-economice dintre cetățeni sunt în creștere și reprezintă unul dintre argumentele cheie în dezvoltarea strategică a economiei sociale cu sprijinul și prin implicarea dedicată a instituțiilor statului de la nivel central la nivel local. Denumită și ”al treilea sector”, economia socială intervine ca un răspuns terț la încercarea de a adresa domeniul protecției sociale și al protecției mediului prin faptul că este orientată către soluționarea problemelor de natură socială, cu responsabilitate față de mediu, folosindu-se de mecanismele pieței libere, vânzând produse, servicii sau cunoștințe și redistribuind profitul generat în beneficiul comunității locale.

Indiferent de forma de organizare juridică (SRL-uri, cooperative, case de ajutor reciproc, asociații, fundații, etc.), Întreprinderile sociale își asumă să aducă un beneficiu comunității locale de proveniență prin misiunea socială exprimată prin diferite mijloace precum:

Angajarea persoanelor vulnerabile
Redistribuirea profitului înspre scopul social
Derularea de activități și programe cu caracter social

În acest context, economia socială este recunoscută pentru capacitatea sa transformativă. Întreprinderile sociale pot soluționa anumite probleme de sărăcie structurală si excluziune socială la nivel local prin construirea capacității sociale ale persoanelor vulnerabile din comunitate dar și prin producția de bunuri sau oferirea de servicii pentru a răspunde nevoilor celor mai apăsătoare.

Sectorul economiei sociale aduce astfel o nouă perspectivă prin îmblânzirea excesului capitalist și balansarea disparităților socio-economice, angajarea și investiția în persoane vulnerabile, contribuind în același timp și la prosperitatea economică locală.

Economia socială contribuie în mod sustenabil la dezvoltarea comunităților locale prin crearea de locuri de muncă pentru grupuri vulnerabile, dezavantajate și care se confruntă cu excluziunea pe piața forței de muncă, cât și prin producția de bunuri și servicii în interesul publicului. Aceasta reprezintă o oportunitate pentru societate în a consolida un dialog și a lua acțiuni sustenabile pentru o societate incluzivă în care cetățenii, indiferent de gradul de vulnerabilitate, trăiesc o viață bună și demnă.

Citiți mai multe despre modul în care întreprinderile sociale de inserție contribuie la incluziunea socială prin angajarea grupurilor vulnerabile.

Rolul statului în susținerea economiei sociale

Art. 7.
Autoritățile administrației publice centrale și locale sprijină activitățile de economie socială prin:

recunoașterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere socială;
recunoașterea rolului întreprinderilor sociale de inserție prin acordarea mărcii sociale;
dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale de inserție;
promovarea și susținerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale;
participarea la activități de economie socială prin colaborare în diferite forme, potrivit legii;
înființarea de centre de informare și consiliere în domeniul economiei sociale.

Întreprinderile sociale de inserție pot beneficia de anumite facilități suplimentare față de întreprinderile sociale.

Art. 19. -

(1) Întreprinderile sociale de inserție pot beneficia de următoarele facilități din partea autorităților administrației publice locale:
- a) atribuirea unor spații și/sau terenuri aflate în domeniul public al unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu respectarea prevederilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în scopul desfășurării activităților pentru care le-a fost acordată marca socială;
- b) sprijin, în promovarea produselor realizate și/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum și în identificarea unor piețe de desfacere a acestora;
- c) sprijin în promovarea turismului și activităților conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric și cultural local;
- d) alte facilități și scutiri de taxe și impozite acordate de autoritățile administrației publice locale, în condițiile legii.
(2) Pentru acordarea facilităților prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), autoritățile administrației publice locale își pot aproba în bugetele proprii sumele necesare.

Art. 20. -
Întreprinderile sociale de inserție, care angajează tineri cu risc de marginalizare socială, astfel cum sunt aceștia definiți în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, sunt considerate angajatori de inserție și beneficiază de facilitățile prevăzute de lege pentru această categorie de angajatori.

Art. 21. -

(1) Întreprinderile sociale de inserție pot beneficia de măsuri de sprijin, de natura ajutorului de stat, ce vor fi aprobate prin acte specifice, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în materie de ajutor de stat.
(2) Măsurile de sprijin de natura ajutorului de stat pentru întreprinderile sociale de inserție, prevăzute de prezenta lege, se vor acorda cu respectarea legislației naționale și comunitare în domeniul ajutorului de stat și vor fi implementate prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local.
(3) Întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție pot beneficia anual de programul pentru stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor din sfera economiei sociale în conformitate cu prevederile art. 251 lit. d) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la Programele naționale destinate finanțării întreprinderilor mici și mijlocii care se derulează de către autoritatea publică centrală cu atribuții în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii.

Activitatea de informare la categoria economie socială a blog-ului are loc prin proiectul „PROGRESSIO – Un proiect în sprijinul economiei sociale” inițiat de Asociația ”Institutul pentru Politici Sociale” în parteneriat cu Fundația Ruhama și IPA S.A. Cod SMIS 2014+:127419 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020